BAT Scaieni 1992-1993. Sofer de "LEA"

Ce-o fi insemnat "LEA"-ul asta (sau poate "L.A") naiba stie.
Cea ce imi aduc aminte bine e ca prin 1982-1983, Ceausescu umblase pe la niste legi care oripilase pe tot soferul, ca erau amenintari de amenzi usturatoare daca era prins careva ca plimba aer in bena.
Adica, trebuia musai sa nu se mai plimbe cine dispunea de vreun camion, cu camionul gol si fara rost ci cu el plin si in cursa legala.

Si atunci insa, ca si azi, se scoteau castanele fierbinti din foc, cu mana soferului, asa ca nu platea cine beneficia de fapt, ci platea cel bagat fara de voie cu capul in saramura.



Am vazut camioane (carosate) de12 tone care faceau naveta pe distanta Bucuresti -Resita, avand ca "marfa", o "haba" goala, pusa cu fundul in sus in camion, haba care cantarea cateva sute de kile dar crea impresia, prin

volum, ca nu ar mai fi incaput si o alta marfa, si astfel se trimitea de la Bucuresti cu un camion de 10 t ceea ce se putea trimite cu o autoutilitara (un ARO sau un TV).
Povestea era ca intreprinderea lucra cu doua camioane inchiriate carora, avea nu avea sa le dea ceva concret de facut, trebuia sa le confirme nu mai stiu cati kilometri.
Platea . . . Statul, de-aia se jucau asa, ca altfel, cine si-ar fi permis pe banii lui sa faca asa risip?
Era tot o suferinta, pe toti vatafii sectorului, ca legea le cam incurca plimbarile pe caii putere ai proprietatii publice.
Si atunci, un cap destept a inventat acest cal/magar, un vehicul mixt, jumatate "duba", jumatate "carosata", vehicul cu care s-a continuat plimbarea de aer, pe bani publici.

LEA

Nu am fire de par in cap, de cate ori nu ma trimiteau, spre ex, de la Rampa de la Magurele, la vreo sonda pe Seciu, sa iau vreun bec (de 300w) de la vreo sonda, ca sa il duc pe la vreo sonda pe la Copaceni si sa il iau dupa ce terminau aceia de facut operatiunile care aveau nevoie (vreo schimbare de garnitura, sa zicem) la lumina lui, si sa il duc inapoi, sau sa il duc la alta sonda.
Te trimiteau cu o curea de schimb pentru vreo pompa, zeci de km, si apoi te intorceai, gol.

Pentru mine ca sofer, pentru masina cu care lucram, pentru cauciucuri, pentru intreprinderea mea era, buna treaba, dar pe ansamblu, nu ne dauna tuturora?
Iata ca am gasit cu greu, pe net, de am adus aci, o foto ce reproduce exact acest tip de cal-magar pe care nu l-am mai vazut folosit nicaieri in Europa, si nici in Romania nu mai circula, dovada clara ca nu erau nici pe departe rentabile, in conditii de piata altfel decat piata comunista.

................................

Pe "LEA" se lucra (de regula) "in brigada" (adica, doi soferi, la schimb, unul 12 ore, celalalt 12 ore, nu imi mai amintesc daca 5 sau daca 6, sau daca 7 zile pe saptamana).
Un vehicul de tipul asta deservea o anume "brigada" (din cele vreo 6 brigazi, cum isi avea Forajul facuta imparteala, de asa natura incat sa isi poata gestiona activitatile specifice, si "LEA"-ul trebuia sa fie in situatia de . . . . "la dispozitia brigazii", timp de 24 de ore din 24.
Era un serviciu de gen "pompieri", combinat cu curse de "naveta" (trebuia sa asiguri "schimburile" echipelor prin deplasarea lor de la o "baza" la unul sau mai multe, determinate "puncte de lucru".

Ca orice serviciu, avea avantajele si dezavantajele lui.

Avantajul era ca aduceai "confirmari", la 12 ore de prezenta 12 ore confirmate, ceea ce se reflecta si in statul tau de salariu.

O "epava" descoperita in 2016 

LEA-ul pe care am prins post era 21PH248 si am preluat postul de la "nea Victor Balalia" (un consatean de-al meu) care facea "brigada" da ani buni cu "nea Rosu".
Oamenii astia apartineau "vechii garzi" de soferi, si ieseau atunci la un gen de "pensie anticipata".
Dupa ce am facut o vreme brigada cu nea Rosu, a `lecat si el la pensie iar locul lui a fost luat de "Nicu Enescu".

Nici un post de munca (cel putin in domeniul asta) nu era usor, fiecare avand particularitatile lui.
Lucrand "pe brigada" si in acelasi timp "la schimb", deserveai ba o brigada ba alta, fiecare "sef de brigada" avea personalitate distincta, fiecare "sef de schimb", la fel, sefi de echipa, apoi simplii operatori, ma rog, aveai de lucru, cum ziceam in stil pompieristic, cu momente mai arzatoare dar si cu momente mai putin intense.
Ca relatii de lucru, domnea o atmosfera bunicica intre tine ca deservent si beneficiarii serviciilor tale.
Eforturile facute spre a tine masina pe picioare, tu le cunosteai.
Era o zbatere continua, nu era gluma. Ba te lasa o curea, ba alternatorul, ba o pompa de apa, ba un "rislag", ba un compresor, ba vreo conducra de compresor, etc).

Faceam "12h cu 12h", faceam "48h cu 48h" (48 de ore lucrate cu 48 de ore libere) dupa cum, cand ne-au inghesuit sa lucram in trei, lucram "96 de ore (adica 4 zile in sir) si stateam 8 zile (adica stateam 192 de ore).
Era bine cand stateai 8 zile acasa, neintrerupt, dar si cand  intrai 4 zile in "sut", nu era usor.

Va urma!